Libertatea vazuta liber

February 23rd, 2010

Intr-o relatie, cel mai important fundament (dupa dragoste, evident, ca altfel nici nu ne-am mai pune problema libertatii!) este libertatea. Intr-o relatie deschisa si sincera, felul in care acorzi libertate celui de langa tine (fie ca il cheama Loss, Tini, Remi sau Roni) este si felul in care as vrea eu insami sa fiu libera. Libertatea pe care o oferim unul altuia in mod implicit trebuie insa sustinuta de ambele parti. Libertatea in relatie se manifesta (sau nu!) sub mai multe aspecte:

1. Libertatea de a fi diferit. Poti sa fi diferit fata de mine si sa ai diferite pareri, gusturi, inclinatii, etc. Faptul ca avem o relatie nu inseamna ca neaga aceasta libertate. Asa ca nu trebuie sa indeplinesti fiecare nevoie sau sa te potrivesti cu fiecare stare a mea. Desi avem o relatie, nu este nevoie sa fim identici.

2. Libertatea de a fi o fiinta individuala. Esti unic, ai propria personalitate si faptul ca ne iubim nu inseamna ca trebuie sa fim „siamezi” – ar trebui sa avem in continuare libertatea de a avea propriile personalitati, credinte, opinii, valori si individualitate. Ceea ce ne aduce impreuna este tocmai deosebirea dintre noi, ne completam unul pe celalalt tocmai pentru ca suntem diferiti. Poti sa te bucuri de linistea casei chiar daca eu prefer galagia de afara, poti sa faci lucrurile altfel decat le fac eu, poate sa-ti placa spontaneitatea chiar daca prefer ordinea. Iubirea nu ingradeste libertatea celuilalt, poti iubi cu adevarat doar atunci cand il accepti asa cum este, fara sa incerci sa il schimbi pe celalalt. „NOI” nu trebuie sa-l ingradeasca pe „EU”.

3. Libertatea de a avea propria intimitate. Este greu de oferit partenerului. E vorba de jocul „daca m-ai iubi cu adevarat, mi-ai spune si ce gandesti”. Iar la baza lui sta propria lipsa de securitate. Trebuie sa stiu tot ce faci, pe cine cunosti, unde mergi, cu cine ai vorbit si chiar sa-ti cunosc gandurile – altfel nu te pot controla si, prin urmare, ai putea sa gasesti pe altcineva si sa ma parasesti. Tragic este ca adesea, controlul asupra celuilalt produce chiar efectul pe care dorim sa-l evitam : gelozia, nesiguranta, indiscretia, atitudinea interogatoare. Toate acestea indeparteaza partenerul si il invita sa gaseasca pe cineva care il respecta si care ii ofera libertatea de a avea intimitate. Acceptarea intimitatii celuilalt inseamna respect, fata de celalalt dar mai ales fata de sine.

4. Libertatea de a fi imperfect. Se intampla adesea in relatii, mai ales dupa ce trece vartejul primelor zile, ca unul dintre parteneri sa isi aroge rolul de parinte sau profesor critic. In loc sa fie doi oameni care interactioneaza ca adulti pe picior de egalitate, unul incearca sa corecteze imperfectiunile celuilalt – imperfectiuni dupa parerea sa. Apare o adevarata lupta : a unuia sa isi mentina dreptul de a face lucrurile in felul sau si a celuilalt sa-si modeleze partenerul dupa cum i se pare ca ar trebui sa fie. Aceasta lupta, desi cei doi nu o vad este o oglida despre sine : incercam sa-l schimbam pe celalalt, dar acele lucruri sunt in noi. „Schimba-te pe tine si lumea intreaga se va schimba.”

In mod ideal a iubi pe cineva inseamna bucuria prin care sarbatoresti asemenarile si diferentele si impartasirea acestora. Astfel, poti decide ce lucruri merita trecute cu vederea, chiar daca nu esti de acord cu ele, nu le sustii sau nu le placi.

5. Libertatea de a avea propria viata. Aceasta inseamna ca suntem de acord ca avem fiecare dreptul la o viata independenta „in afara cuibului”. Putem sa avem fiecare prietenii nostrii si sa ne bucuram de activitati si interese separate si, in acelasi timp sa pretuim si sa ne bucuram de relatia noastra : „esti liber sa ai o viata si interese personale, poti sa te bucuri de prietenii, locuri si activitati, care nu ma intereseaza pe mine si nu vad lucrul asta ca pe o amenintare la adresa relatiei noastre. Este minunat ca ne iubim si ne intelegem atat de bine. Iar aceasta este o relatie si nu o inchisoare” Negarea acestei libertati transforma relatiile in capcane. Cele mai frecvente motive pentru subminarea ei sunt : teama de a nu pierde partenerul si teama de a nu pierde posibilitatea de a domina viata partenerului.

6. Libertatea de a evolua si a te schimba. Adesea apare un program interesant in relatii : „pentru mine este in regula sa cresc, sa ma dezvolt, sa evoluez, sa ma schimb, etc. Dar partenerul meu trebuie sa ramana exact asa cum era cand ne-am cunoscut”. El nu trebuie sa imbatraneasca, sa slabeasca, sa se ingrase, sa mearga la sala, sa isi gaseeasca interese noi, sa-si schimbe obiceiurile, infatisarea, stilul de viata, etc. – sau cel putin nu trebuie sa faca asa ceva fara permisiunea si binecuvantarea mea.

A oferi aceasta libertate celuilalt inseamna respect pentru dreptul fiecaruia de a evolua si a se schimba in mod continuu. Ai dreptul sa nu ramai acelasi. Deoarece te iubesc cu adevarat pentru cine esti tu, iti iubesc si caleidoscopul de stari, infatisari, interese, credinte, directii, care se pot schimba. Inseamna sa alegem nu sa transformam partenerul in ceva ce nu este ci sa-l acceptam asa cum este, poate sa fie si va fi.

A oferi libertate inseamna a te simti liber, a avea incredere in sine, a te bucura de viata alaturi de partener. Acesta este ingredientul de baza al unei relatii traince, care poate dura o viata.

Daca nu v-ati convins, ascultati Doina Haiducului si veti intelege ce vreau sa zic!

Proving a point

February 22nd, 2010

Iades! Again and again! Ceea ce vreau sa demonstrez este atentia distributiva a femeilor (fata de adunare si scadere!) si lipsa puterii anticipative si a focusarii multi-directionale ale reprezentantilor sexului mai mult sau mai putin “tare”, in conditiile in care chiar si problema in sine este construita sub forma de joc, pe intelesul lor, incorporand toate elementele competitionale specifice si cu o miza destul de interesanta incat sa acceseze motivatii intrinsece, extrinsece sau doar sece. Si nu e nici macar un joc de echipa, ca sa poti da vina pe coechipieri. Cercetarea mea calitativa evidentiaza fara urma de indoiala provocarile prin (sau mai bine zis peste!) care trece, cu brio, o biata reprezentanta a sexului frumos si destept, care nu uita nici sa inveleasca jucaria preferata (specific ca cea a copilului, sa nu se inteleaga a tatalui!), nici sa sterilizeze un biberon (tot al copilului!), nici sa fiarba piept de pui cu orez si morcov pentru regimul cainelui si nici sa nu se opreasca din leganat, atunci cand, cu castile la urechi ascultand in timp real o conferinta cu privire la ultimele cercetari si descoperiri in domeniu ii intinde dragastos iubitului un iaurt cu fructe impreuna cu cele doua suave silabe ce compun cuvantul IADES!

Iades…

February 15th, 2010

Yeah! Right! trezesti omu din somn ca sa il prostesti sa piarda la Iades… Si ne mai si laudam pe blog cu asta. Shame on you!

Mai rau decat atat ca dupa ce il trezesti ca sa castigi la Iades ii mai spui si noapte buna! Shame on you!

Daddy!

Iades

February 13th, 2010

V-am demonstrat de atatea ori ca nu aveti cum sa ma bateti la iades. Indiferent de miza. Dar de aia va iubesc… ca sunteti perseverenti!

Mac, mac, traiasca schimbarea!

February 10th, 2010

Sau nu? Schimbarea te impinge sa faci greseli pe care altminterea nu le-ai fi facut, mai ales cand vine vorba de ceva atat de inradacinat in obisnuinta ca PC-ul. Ma scuz deci in avans de eventualele scapari. Tastatura e mica, n-am tasta delete, mouse-ul merge greu, nu pot sa fac click dreapta si ma trezesc cautand x-ul circumscris in patratul din coltul din dreapta. Degeaba, nu-i acolo! Acum documentele se inchid prin apasarea unui x circumscris intr-un cerc rosu in coltul din stanga. Inca nu stiu sa fac copy-paste, iconitele au disparut si le-a luat locul o imagine uriasa cu globul pamantesc. Dar, de departe, cea mai importanta schimbare, clepsidra! A disparut clepsidra!!! O sa ma pot obisnui oare sa nu mai bat tactul in masa cu degetele intr-o interminabila numaratoare a unor invizibile fire de nisip?

Din nou mocaila

February 5th, 2010

Stiu ca am promis sa updatez acest pseudo-jurnal monologic electronico-virtual cu amanunte si poze de la nastere, botez etc, insa a trecut destula vreme de cand jelesc inecatul nostru Sony Vayo, a carui scurta viata a fost rapusa intr-un mod fulgerator si iremediabil de nazdravanul Tini.  Precoce si grijuliu din fire, fiul meu cel mare ma antreneaza de timpuriu cum sa ma pregatesc sufleteste pentru ziua in care ne va cere si masina. Intre timp, am invatat cu adevarat sa injur (in gand, evident!) la privelistea din ce in ce mai de nesuportat ale acelei clepsidre dureros de statice in nemiscarea ei (!!!) care imi paralizeaza orice comanda electronica mai mult sau mai putin rastita, de parca acest mic laptop n-ar functiona pe principiul 1 sau 0, ci ar avea cine stie cate decizii numerice sau literale de facut. Sau poate o fi doar nehotarat. Sau poate ca impulsurile electrice nu se ridica peste acel prag, astfel ca 0 ramane nul. Ca si laptopul meu.

Dar eu revin, revin curand… punandu-mi toate sperantele mele desarte de umil utilizator intr-o masinarie noua, mai performanta, zic unii, care face ca rata…

Kinesioterapie

February 1st, 2010

Ultima gaselnita in materie de sanatate a luxemburghezilor este kinesioterapia. Nici urma de chinez, credeti-ma pe cuvant. Inarmata cu o trimitere din care se desluseau cu greu instructiuni specifice de la medicul ginecolog, ma delectez cu toate simturile la gandul unor masaje, proceduri nemaipomenite etc, menite sa-mi dezvolte o bine-meritata stare de bine, disturbata evident de experienta recenta a aducerii pe lume a unui mamut de 4,300 kg, depasindu-mi cu brio performanta precedenta de (numai) 4kg. Record breaking! Asteptam rasplata. Cand colo, ce crezi ca primesc? In loc de masaje imbietoare si impachetari aromatizate, mi se introduce o sonda prin care mi se administreaza electrosocuri in singurul loc din lume in care nu ai vrea in ruptul capului sa fii electrocutat. Mda! I se zice reeducare uro-ginecologica si stimuleaza electric muschiul peritonal destul de slabit, se pare, dupa aducerea pe lume a unui elefant si a unui mamut, cu scopul de a preveni incontinenta urinara, altfel iminenta la batranete. Or fi avand dreptate, caci primele simptome le-am manifestat inca de saptamana trecuta, la Paris, inaintea prezentarii proiectului meu de cercetare intr-o sala de conferinte arhiplina, gatuita deasupra unui microfon care facea figuri (insa nu pe muzica mea!), manuind timid o telecomanda pentru retroproiector, cu mult prea multe butoane. Incredibil! Medicul meu ginecolog imi anticipase simptomele. Azi am avut prima sedinta. Cu putin efort, recreez mintal celelalte 9. Sonda isi face treaba bine. Nu doare, dar e neplacut. Macar de-ar vibra!

Inca un crestin

December 30th, 2009

Am mai crestinat un pagan. In curand povestea in detaliu si poze de la fericitul eveniment…

Managing Learning Data Assignment

December 8th, 2009

I’m posting this entry in order to fulfill an MA assignment within the Managing Learning Data seminar. This seminar introduced us to various useful technologies, such as Moodle (our MA platform), Diigo, Zotero and WordPress.

Diigo is a social bookmarking website which allows signed-up users to bookmark and tag web-pages. Additionally, it allows users to highlight any part of a webpage and attach sticky notes to specific highlights or to a whole page. Diigo proved very useful to me as I was not only able to bookmark the web pages I found interesting or useful, but also to follow other people’s bookmarks (in the desired area). I use Diigo regularly and I will continue to use it in the next semester.

Zotero is a free, open source add-on for the Firefox browser, that enables users to collect, manage, and cite research from all types of sources from the browser. It is partly a piece of reference management software, used to manage bibliographies and references when writing essays and articles. I warmly recommend using Zotero (instead of EndNote, for example, as it is free of charge and you can also synchronize your library with the online one, so that you can access it from any computer with an internet connection). The only downside for me was that I had to install Firefox when I was currently using Google Chrome.

If you can read this, blogging is obvious. My personal blog focuses on sharing reflections, ideas and photos with friends and family from back home. I find it particularly useful, as anybody can access it at will, saving me the time and trouble of writing long e-mails, uploading photos or spending an indecent amount of time on yahoo messenger.

Though already proving their usefulness, I must admit that digital technologies are not exactly my cup of tea, as I prefer the conventional means whenever possible. One of the reasons is that, in my opinion, more often than not, all these digital technologies are somehow “addictive” and end up “eating” very much of the time that they were supposed to save. The danger becomes obvious when you find yourself spending too much time on the computer to the detriment of other activities.

Whenever I’m introduced to a new technology – which happens quite often as my husband is a software developer and I’m exposed to new software willy-nilly – I assess it in terms of usefulness to the purpose and decide to adopt it when I’m convinced that there is no better traditional way. This proves beneficial quite often, as I get used to it in no time, forgetting my initial reluctance .This is the reason why I’m always fighting to overcome my old-fashioned habits.

My reluctance to “more advanced” means of coping with the ever-increasing amount of information probably has its roots in the lack of control (especially on something I get to depend on!). Nothing can make me angrier than a “system failure” that I can do nothing about. No matter how sincerely I curse or yell at my computer, it does not seem to help and the fact that I may depend on something I have no control over makes me even crazier. Therefore I always trust the good old pen and paper in the detriment of any computer-assisted technology.

Saint Nicolas

December 5th, 2009

dsc044191

Astazi a venit Saint Nicolas la gradi. Dupa povesti si colinde din care noi, parintii, n-am inteles nimic, a inceput spectacolul. Tini si-a intrat repede in rolul de copil foarte cuminte. A jucat chiar foarte bine. Ca atare, a si inhatat repede cateva cadouri. Printre ele, si foarte multe dulciuri. Cum Tini nu are voie sa manance ciocolata in exces, m-am sacrificat eu. A fost foarte buna, pana cand n-a mai fost (buna!). Am incercat sa uploadez filmuletul cel graitor de la serbare, insa cameramanul, din exces de zel, l-a facut prea mare. Poate gaseste insa vreo smecherie din aia electronica prin care sa-l fragmenteze. Daca nu, o sa-l vizionez eu de mai multe ori si pentru voi! Sper ca si voi ati fost cuminti si sa va aduca mosul nu numai jordite!